CLICK HERE FOR FREE BLOG LAYOUTS, LINK BUTTONS AND MORE! »

duminică, 31 iulie 2011

Cuvinte de folos

"Dumnezeu este atotstiutor si cunoscator al inimilor  noastre.El ne stie inainte de a ne naste.El cunoaste si vede cugetele mintii si inimii fiecaruia dintre noi.De la Botez si pana in clipa mortii,ingerii nostri pazitori scriu faptele si gandurile noastre bune si rele.Ei numara pasii pe care trebuie sa-i facem la biserica,la pocainta,la cercetarea bolnavilor  sau la savarsirea faptelor rele.Iar in ceasul mortii,ingerii nostri pazitori ne insotesc,impreuna cu faptele noastre  bune si rele ,pana la scaunul judecatii,in fata Dreptului Judecator,Iisus Hristos.
Stiinta cea atotcuprinzatoare si fara de margine a lui Dumnezeu priveste spre toate inimile oamenilor si , daca vede o inima infranta si zdrobita pentru ceea ce a gresit inaintea Lui,nu o pedepseste,ci cu mila si cu darul Sau o lumineaza si o povatuieste la calea mantuirii.Caci stim din Dumnezeiasca Scriptura ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva,iar celor smeriti le da har."
                    Arhim. Cleopa Ilie
Cu drag,Elena

sâmbătă, 30 iulie 2011

Din meniul nostru de weekend...

Pentru ca maine seara lasam sec,azi si maine ne delectam cu :
-fripturica de iepure la cuptor
-papanasi
Pofta mare!
Cu drag,Elena

vineri, 29 iulie 2011

Cuvinte de folos

"Eu asta vreau sa va spun despre milostenie:cand nu poti face mult,fa putin.Si un cartof,daca l-ai dat de pomana la un necajit,ii mult.Ai vazut,cand esti flamand tare-tare,chiar si un cartof iti prinde bine.Asa sa te gandesti:cat de putin,dar milostenia cand o faci si iti pare rau ca n-ai facut mai mult,ea se uneste cu smerenia si ca fulgerul merge inaintea lui Dumnezeu.
Sfantul Efrem Sirul zice:"Dumnezeu nu se uita la multimea darului pe care il aduci,ci la vointa cu care il aduci".Cat de mic dar ai dat,daca dai cu smerenie si cu parere de rau ca nu poti face mai mult,aceea este adevarata milostenie"
                         Arhim. Cleopa Ilie
Cu drag ,Elena
La 6 luni si jumatate anuntam cu bucurie,aparitia primului dintisor!
...si asta nu oricum ,ci dupa  2 zile de moftureala si febra...
Sa crestem mari,cu totii!
Cu drag,Elena

marți, 26 iulie 2011

Cuvinte de folos

"Inceputul intelepciunii este frica de Domnul.Ea este temelia tuturor faptelor bune.Intelepciunea are doua capete:primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu,ca toata fapta buna se incepe din frica de Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu,care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Frica de Dumnezeunu te lasa sa mananci mult de frupt in zilele oprite.Frica de Dumnezeu nu te lasa sa injuri.Frica de Dumnezeu nu te lasa sa te razbuni pe cineva.Frica de Dumnezeu iti aduce aminte de moarte,de judecata,de gheena,de iad, de rai,de imparatia cerului,de slava dreptilor.Frica de Dumnezeu nu te lasa sa vorbesti de rau,nu te lasa sa clevetesti,nu te lasa sa spui minciuni.Frica de Dumnezeu nu te lasa sa te mandresti,sa te trufesti."
                                                                                                                               
                                                            Arhim.Cleopa Ilie 
       Cu drag,Elena 
                                                                                                                       

duminică, 24 iulie 2011

Vindecarea slabanogului din Capernaum

          

                            Duminica a 6-a dupa Rusalii
                                      Matei 9, 1-8
Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. 
 
  Si o predica minunata a Pr.Cleopa pt aceasta duminica:Pacatele cu gandul


“Și știind Iisus gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?“ (Matei 9, 4)
Iubiți credincioși,
În multe locuri ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi aflăm că Dumnezeu Cel Atoateștiutor știe gândurile oamenilor și vede mai înainte toate cele ce vom face și vom gândi noi. Acest lucru îl arată și psalmistul care zice: “Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi“ (Psalm 138, 16). Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu arată același lucru, zicând: “Eu sunt cel ce cerc inimile și ispitesc rărunchii ca să dau fiecăruia după căile lui și după roadele isprăvilor lui“ (Ieremia 11, 20; 17, 10; 20, 12). Proorocul David la fel zice: “Cela ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule“ (Psalm 7, 9).
Așadar, frații mei, nu trebuie să ne mirăm că Dumnezeu știe gândurile noastre, ci mai ales, să ne temem de Dumnezeu, fiindcă El nu numai că știe gândurile noastre, ci și pedepsește păcatele ce nu le vom mărturisi la duhovnic și nu ne vom pocăi de ele, păzindu-ne mintea de gândurile rele.
În Legea Veche se oprea păcatul numai din lucrare, nu și din gând. Așa, de exemplu, zice: “Să nu furi, să nu desfrânezi, să nu ucizi…“ (Ieșire 20, 13-15). Legea veche, având numai umbra lucrurilor viitoare (Evrei 10, 1; Romani 3, 20), avea nevoie de împlinirea și desăvârșirea ei, deoarece, după mărturia Sfintei Scripturi, “Legea Veche nu a desăvârșit nimic“ (Evrei 7, 19). De aceea a și venit în lume Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu ca să strice Legea Veche, ci ca să o plinească și să o desăvârșească, adică să scoată păcatul din gând, din rădăcină (Matei 5, 17; Romani 3, 31; 10, 4; Galateni 3, 24) Legea Darului nu oprește păcatul numai din lucrare, ci și din gândire. Legea Veche se aseamănă cu o coasă care taie iarba pe deasupra pământului, iar rădăcinile rămân, iarba iarăși crescând la loc. Legea Darului, Sfânta Evanghelie, scoate păcatul din rădăcină, adică din gândire, căci după învățătura Sfinților Părinți, gândurile sunt rădăcini ale faptelor (Sfântul Nicodim Aghioritul. Paza celor cinci simțiri, 1826, p. 230).
Mântuitorul, arătând desăvârșirea Legii Noi față de Legea Veche, zice: “Ați auzit, că s-a zis celor de demult: Să nu desfrânezi“ (Ieșire 20, 14); “Eu însă vă spun că oricine se uită la femeie, spre a o pofti a și săvârșit adulter cu ea în inima sa“ (Matei 5, 27-28). În alt loc, Mântuitorul arătând greutatea păcatului cu gândul, zice: “Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă“ (Matei 5, 22); și iarăși: “Oricine urăște pe fratele său, ucigaș de oameni este“ (I Ioan 3, 15). Iată dar că și un singur gând de ură asupra fratelui nostru ne face ucigași de oameni. De aceea Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adevărat și știutor al inimilor omenești și al gândurilor minții, adeseori mustra pe farisei și pe cărturari, văzând în mintea și inimile lor gânduri de ură, de zavistie, de viclenie, de fățărnicie, de slavă deșartă, de mândrie, de desfrânare și altele de acest fel.
Prin aceasta ne arată că El vede, judecă și osândește păcatele noastre, făcute cu gândul înaintea Lui, dacă nu le vom mărturisi și nu ne vom pocăi de ele. Sfinții și dumnezeieștii Părinți, având în vedere că Dumnezeu pedepsește păcatele cu gândul, pururea își păzeau mintea și inima de gândurile pătimașe și rele, aducându-și aminte că “cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, între încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii“ (Evrei 4, 12).
Sfântul Efrem Sirul, având în vedere că gândurile vor fi pedepsite în ziua cea mare a judecății de apoi, zice: “Nu vă aruncați în negrijă, frații mei, pentru păcatele cu gândul că nu ar fi mari și nu ar avea osândă de la Dumnezeu. Dacă păcatele cu gândul nu ar fi mari, apoi ar fi socotit Dumnezeu desfrânare întru poftă de femeie și ucidere întru ură de frate? Dacă păcatele cu gândul nu ar fi osândite, nu era nevoie ca dreptul Iov să aducă jertfă în toate zilele înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele făcute cu gândul ale feciorilor săi” (Iov 1, 4-5). Dacă păcatele cu gândul nu ar fi mari, nu ar fi zis marele apostol Pavel, că în ziua judecății de apoi “va descoperi Dumnezeu sfaturile inimilor și cele ascunse ale întunericului, pârându-i pe dânșii gândurilor lor, și dând răspuns în ceasul acela pentru ele“ (I Corinteni 4, 5; Romani 2, 15).
De unde se nasc gândurile rele în mintea noastră? La această întrebare, însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne răspunde, zicând: “Cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om“ (Matei 15, 18). Altă dată iarăși zice: “Dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomia, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om“ (Marcu 7, 21-23). Dar de câte feluri sunt gândurile rele? La această întrebare spune Sfântul Casian Romanul că opt sunt gândurile răutății. Și care sunt aceste opt feluri de gânduri rele? Cel dintâi gând al răutății este al lăcomiei pântecelui; al doilea, al desfrânării și al poftei de desfrânare; al treilea, al iubirii de argint; al patrulea, al mâniei; al cincilea, al întristării; al șaselea, al trândăviei; al șaptelea, al slavei deșarte; al optulea, al mândriei (Filocalia, vol. I, Sibiu, 1947, p, 97-123).
Prin ce faptă bună putem scăpa de gândurile rele? Atât monahii, cât și creștinii pot scăpa de gândurile rele prin două fapte bune, și anume: Prin paza minții de gânduri numită și trezvia atenției prin sfânta rugăciune și mai ales rugăciunea inimii. Iar pentru a scăpa de orice gând rău și de orice patimă, trebuie să unim trezvia atenției, adică gândurile curate ale minții noastre cu sfânta rugăciune. Aceste două fapte bune lucrează strâns unite una cu alta și se susțin reciproc, după cum zice Sfântul Isihie Sinaitul: “Atenția minții și rugăciunea lui Iisus, se suțin una pe alta, pentru că atenția supremă se naște din rugăciunea neîncetată iar rugăciunea se naște din paza minții și atenția supreme” (Filocalia, vol. IV. p. 42).
Să nu uităm însă că atât atenția gândurilor, cât și sfânta rugăciune sunt alungate din mintea noastră de păcatul uitării. Uitarea este primul păcat din partea rațională a sufletului, care alungă și stinge din mintea noastră trezvia și rugăciunea. Acest lucru îl adeverește același sfânt părinte, Isihie Sinaitul, care zice: “Blestemata uitare se opune atenției, ca apa, focului și în toată vremea o războiește cu putere. Precum zăpada nu naște flăcări, sau apa foc, spinul smochine, așa nu va fi liberă mintea omului de gânduri rele, de cuvinte rele și de fapte diavolești, dacă nu și-a curățit mintea și inima cu trezvia atenției și cu rugăciunea”.
Și iarăși zice: “Precum fără corabie nu putem trece marea, așa fără paza minții de gândurile rele și fără chemarea deasă a lui Iisus Hristos, nu este cu putință să izgonim momeala gândului celui rău” (Ibidem, p. 48 și 76). Căci singurul chip duhovnicesc de a alunga de la noi gândurile rele și toate cursele vrăjmașului diavol este de a repeta neîncetat în toată vremea și în tot locul rugăciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa)”.
Deci vă rog să nu uitați, când vă vin gânduri și pofte rele în minte sau în inimă, să le izgoniți de la voi cu această sfântă rugăciune. De veți avea paza minții și rugăciunea, să știți că va aflați pe calea mântuirii.
Acest lucru îl adeverește și Sfântul Pimen cel Mare care zice: “Omul ca să se mântuiască, nu are nevoie decât de minte trează și de rugăciune” (Pateric, Rm. Vâlcea, 1930. cap. 135. p. 186).
Iubiți credincioși,
Am vorbit astăzi despre păcatele pe care le facem cu gândul în toată ziua, în tot ceasul și în orice clipă, ca să ne dăm seama că și pentru aceste păcate vom da răspuns la judecată. Apoi să știți că mulți dintre creștini se păzesc de păcate mari, de moarte, dar se osândesc pentru mulțimea păcatelor cu gândul, care îi robesc până la moarte, și ei nu le iau în seamă. Oare cei care de tineri cugetă la tot felul de păcate trupești și-și ucid mintea, fecioria și simțurile, hrănindu-se cu ele, mai pot fi cosiderați curați și neprihăniți în fața lui Hristos, chiar dacă n-au făcut astfel de păcate? Nu, nicidecum. Ei nu mai sunt curați înaintea Domnului de nu se vor pocăi de ele. Și câți dintre asemenea creștini, mai ales tineri, necăsătoriți și văduve, nu sunt stăpâniți de aceste păcate? Oare nu datorită păcatelor cu mintea și imaginația ajung oamenii la păcatele cu fapta și la patimă?
Mulți alții sunt robiți în minte de gândul averii. Își fac planuri de tot felul, cugetă la averi, case, bani și nu au odihnă până nu încearcă să-și realizeze visul. Dar visele se spulberă, averile se risipesc, iubitorii de argint îmbătrânesc și mor săraci de toate și robiți de patima aceasta nevindecată întreținută în minte și inimă prin gânduri și imaginații. Credeți că-i va fi ușor la judecată unui asemenea om?
Alții sunt robiți de părerea de sine și de gândul că ei sunt mai buni, mai credincioși, mai curați, mai plăcuți lui Dumnezeu decât ceilalți. Oare credeți că ne putem mântui dacă suntem robiți de gândul mândriei și al slavei deșarte? Nu, nicidecum, dacă nu vom mărturisi aceste cugete la duhovnic și dacă nu ne vom părăsi de ele cât mai curând posibil.
Alții judecă pe aproapele în inimile lor și îl osândesc pentru faptele lui. Alții cugetă numai băuturi și ospețe, haine scumpe și cinste pământească, iar dacă nu le dobândesc se tulbură, cârtesc, slăbesc în credință și mor nemulțumiți în suflet. Oare aceștia nu trăiesc în zadar? Vor avea ei răspuns bun la înfricoșata judecată? Dar care dintre noi nu ne lăsăm pradă gândurilor rele, fără să ne dăm seama că păcatele cu gândul duc la cele cu fapta și că pentru toate gândurile și cuvintele deșarte vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu.
Pentru a vă da seama de urmările grele ale păcatelor cu gândul, vă voi spune o istorioară adevărată din cartea numită Pateric.
Un sihastru oarecare ce trăia în pustie, avea un frate mirean într-un oraș. După câteva vreme a murit fratele acela și i-a rămas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui său, a mers acolo, a luat pruncul și l-a dus în pustie, la chilia lui. Îl hrănea cu finice și cu alte verdețuri din pustie, din care mânca și el. Copilul n-a văzut nici un om, în afară de bătrânul care-l hrănea, de când l-a dus în pustie. Nici femei, nici sat n-a văzut, nici pâine n-a mâncat, nici n-a știut ce este și cum este viața lumii acesteia. Totdeauna era în pustie cu bătrânul, postind, rugându-se și lăudând pe Dumnezeu. A petrecut în această nevoință optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul.
După îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, să-i descopere pentru acel copil în care ceată de sfinți este rânduit. După multă rugăciune pe care a făcut-o cu mare osârdie, a adormit și a văzut în vis un loc întunecat și plin de toată scârba, iar în mijloc era copilul zăcând într-o supărare nespusă. Acestea văzându-le, bătrânul s-a mirat și a început a se ruga către Dumnezeu, zicând: “Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toate necurățiile trupești și lumești? Oare nu Te lăuda pe Tine în toate zilele și nopțile, postea, priveghea și se ostenea și de nici un păcat lumesc nu era atins? Dar acum ce este aceasta că îl văd pe el pedepsit în acel loc de întristare? Dar noi care suntem născuți, crescuți și îmbătrâniți în păcate, ce nădejde de mântuire vom avea? O, amar și vai de mine!”
Aceasta și mai multe zicând bătrânul cu plângere și cu tânguire, a stat înaintea lui îngerul Domnului și i-a zis: “Ce plângi așa, bătrânule, și de ce te tânguiești pentru copil care cu adevărat nu s-a atins de păcate trupești și lumești. L-ai învățat a posti, a priveghea și a se ruga, dar copilul avea mândrie mare și înălțare în inima lui, socotindu-se pe sine, pentru curățenia lui și viața cea neatinsă de lume, că este un mare sfânt, mai mare decât cei din lume, și a murit în această gândire înaltă de sine. Deci să știi că nu este nedreptate la Dumnezeu, căci tot cel ce se înalță pe sine cu gândul său, necurat este înaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul”.
Aceasta zicându-i, îngerul s-a făcut nevăzut. Bătrânul și-a venit în fire și în conștiință și a plâns neîncetat pentru moartea copilului până la sfârșitul vieții sale (Pateric, op. cit. p. 338-339).
Iubiți credincioși,
Am pus această istorioară să arăt cât de mare este înaintea lui Dumnezeu păcatul cu gândul, dacă omul nu-l mărturisește și nu se pocăiește de el. Ați văzut că nimic nu i-a folosit acestui copil crescut cu atâta sfințenie, nici fecioria, nici postul, nici privegherea, nici rugăciunea, nici celelalte nevoințe și osteneli ale lui dacă nu a avut smerenie. Pentru un gând de mândrie care-l stăpânea și-a pierdut sufletul pentru veșnicie…
Deci să stăm bine și să luăm aminte la păcatele noastre făcute cu gândul și să nu ni se pară că ele ar fi un rău mic. După învățătura Sfinților Părinți, răul cel mic nu este mic dacă aduce pagubă mare. Oare diavolul nu a căzut din cer prin păcatul mândriei cu gândul, împreună cu toată mulțimea îngerilor de un gând cu el?
Iată ce zice dumnezeiasca Scriptură în această privință: “Tu ai zis în cugetul tău: În cer mă voi ridica și deasupra stelelor Dumnezeului celui puternic voi așeza scaunul meu. Ședea-voi pe muntele cel înalt, peste munții cei înalți, care sunt spre miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea Celui Preaânalt voi fi“ (Isaia 14, 13-14).
Iată și pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Lucifer, pentru cugetul său plin de mândrie: “Și acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!“ (Isaia 14, 15).
Vedeți cât de mari sunt urmările păcatelor cu gândul? Câți dintre creștini, robiți de cugetele rele și pătimașe, nu cad în cele mai grele păcate din care nu mai pot fi izbăviți? Câți nu poartă în inima și mintea lor gândul de a se răzbuna pe semenii lor, gândul de a-și părăsi familia, de a fura ceva, de a săvârși desfrânare cu cineva, de a intra în vreo sectă sau chiar de a-și pune capăt vieții? Și dacă cel stăpânit de asemenea cugete rele nu-și mărturisește gândurile, dacă nu se roagă stăruitor și nu urmează sfatul duhovnicului său, ajunge să săvârșească cu fapta cele ce le cugeta în mintea sa, spre veșnica lui pierzare.
Să-L rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să ne izbăvească de toate gândurile pierzătoare de suflet și să ne lumineze mintea, inima și voința, să cugetăm numai la cele bune și să facem cele bune, pentru a ne izbăvi de păcate și de a trăi în veci cu Hristos! Amin.
 Preluata de aici http://www.doxologia.ro/predica/arhim-cleopa-ilie/predica-la-duminica-vi-dupa-rusalii-despre-pacatele-savarsite-cu-gandul
Cu drag,Elena 

sâmbătă, 23 iulie 2011

Din meniul nostru de weekend...

-ciorba de perisoare
-sarmalute-n foi de vita cu smantana
-crema de zahar ars...ca-i sezonul oualor:))
Pofta mare!
Cu drag, Elena

Cum am inceput noi diversificarea....


Desi-i plin internetul de articole pe aceata tema,va impartasim experienta noastra in speranta ca va fi de folos cuiva...
Divesificarea-momentul in care bebe incepe sa pape si altceva in afara de laptic...Dupa tot ce am citit si dupa sfaturile si recomandarile pe care noi le-am primit,am ajuns la concluzia ca fiecare mamica simte cand e momentul ca puiul ei sa inceapa sa pape si altceva,asa cum am simtit si eu...Inainte de a face marele pas,dragi mamici ,inarmati-va cu multa rabdare(numai eu stiu de  cate ori am zis:Doamne Iisuse Hristoase,milueste-ne pe noi! in timpul mesei copilului,sperand astfel ca o sa reusesc...)
Trebuie sa mai precizez ca Teodor papa de la 5 saptamani si formula si san pt ca nu se satura...acum sanul e doar asa,  de alint ,cum spunem noi:))dar am sa alaptez pana la ultima picatura!Dupa venirea pe lume a bebelusului,alaptatul mi se pare cel mai minunat lucru care i se poate intampla unei mamici!Numai noi stim de ce momente emotionante avem parte privindu-ne  puiul surazand cu sanul in coltul gurii:))
Deci divesificarea...noi am inceput pe la 5 luni jumate,astfel:
I masa :laptic
a II a masa:o lingurita suc de mar+laptic
...in fiecare zi se adauga cate o lingurita de suc de mar pana ajungem la 6.
apoi am introdus sucul de morcov astfel:
in I zi :o lingurita suc de morcov ,5 de mar
aII a zi :2 de morcov ,4 de mar si combinam astfel pana ajungem la 6 de morcov,pt ca apoi sa-i dam ca cate 6 ligurite din fiecare
Acum e momentul sa introducem supa de zarzavat:morcov,telina,patrunjel ,pastarnac,un strop de ulei si unul de sare.Se da treptat ,in fiecare zi cate o lingurita pana ajungem la 6;doar zeama.
La masa de seara introducem cerealele fara gluten;atatea lingurite cate luni are copilul.
MENIU TEO 5 LUNI JUMATE-6 LUNI:
8-9:san
9:30:150 ml laptic
12:30:suc de mar si morcov
13:30:150 ml laptic
16:30:supa de zarzavat
17:30:150 ml laptic
20:30:150 ml laptic si 5 lingurite de cereale;apoi Teo adoarme la san.
La 6 luni:-introducem piureul de fructe (mar ras,para rasa,crude sau coapte in cuptor cu o lingurita de branzica)
             - la supa se adauga dovlecel,cartof,ceapa(se scoate dupa ce a fiert) si se face o supa crema


MENIU TEO 6 LUNI:
8-9 :san si suc de fructe:mar,portocala,kiwi,para,strugure,morcov(se introduc pe rand)
9:30:150 ml laptic
12:30:piure de fructe
13:30:150 ml laptic
16:30:supa crema
17:30:150 ml laptic
20:30:150 ml laptic plus 6 lingurite cereale si san.
La 7 luni :-introducem carnita:pui,iepure,manzar,vacuta :o fierbem in supa si o adaugam in piure.

              -galbenusul;pe rand cate un sfert
              -iaurt simplu:Danone sau Cremosso
Din luna a 8 a introducem:-banana la piureul de fructe
                                       -ficatelul la cel de legume 
                                       - iaurtul cu fructe
P.S.:-Teo nu se mai trezeste sa pape noaptea de pe la 3 luni;eventual,daca se foieste i-i dau putina apa
       - orele nu-s batute-n cui
       -acum,la 6 luni jumate nu accepta branzica
       -in poza nu suntem noi:))
Va astept cu sfaturi si trucuri.
Cu drag,Elena

luni, 18 iulie 2011

Dupa-amiaza de duminica,Slanic Moldova...

Plimbare,aer curat,racoare,liniste...chiar prea multa liniste si tihna...
Bisericuta din parcul central,cu hramul Sf.Apostoli Petru si Pavel: 



Cladiri noi si vechi...



Peisaje minunate...






O saptamana minunata tuturora!
                                                                                                                                           Cu drag , Elena

vineri, 15 iulie 2011

"În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului."PSALMUL 144