De duminica dimineata...

                                                                sursa:google
„De iubire nu ne săturăm. Ea ne dă mereu o nouă bucurie. Ea e nesfârşită şi nesfârşit nouă în manifestările ei. Faptul că există iubire e o dovadă că există o veşnicie, o infinitate veşnic nouă. Iar faptul că iubirea nu este decât între persoane arată că persoanele sunt pentru veşnicie şi că există o comunitate interpersonală supremă de iubire din veşnicie în veşnicie. Iar în iubire este adevărata cunoştinţă.”

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 753 la Sfântul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoinţe, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 343)

Sfintii Martiri Brancoveni

                                                                      sursa:google

“Cel ce pentru dreapta credintă si pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir împreun ă cu fiii tai Constantin, Stefan, Radu, Matei si cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantin, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.”-Troparul Sfintilor Martiri Brancoveni

Mormântul ei devine scară către cer

Postul în cinstea Adormirii Maicii Domnului care tocmai se încheie a fost perioada de pregătire trupească, dar mai ales sufletească, necesară prăznuirii cum se cuvine a celei mai mari sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu. Părinţii Bisericii îndeamnă ca luând aminte la Maica lui Hristos, care ne-a descoperit noianul negrăit al milostivirii lui Dumnezeu faţă de noi, să slujim ei prin milostenie faţă de cei nevoiaşi.

Prin ea s-a dezlegat războiul cel îndelung împotriva Ziditorului. Din ea, via cea roditoare, am cules strugurele vieţii. Ea s-a făcut pentru noi chezăşuitoarea tuturor bunătăţilor. În ea Dumnezeu S-a făcut om şi omul s-a făcut dumnezeu. Prin ea ne-au fost dăruite pacea şi harul. În adevăr, "cu rugăciunile ei izbăveşte din moarte sufletele noastre".

"Izvorul vieţii este pus în mormânt, şi mormântul însuşi devine scară către cer." Acesta este unul dintre paradoxurile centrale pe care le celebrăm în această sărbătoare şi derivă din moartea şi Înălţarea Mântuitorului Însuşi; Hristos este Trecere, Cel în şi prin care trecem de la moarte la viaţă. Adormirea Maicii Domnului reafirmă locul pe care Hristos l-a pregătit pentru noi şi face ca mormântul să fie privit ca poarta Raiului. Adormirea ei, cea care este "locaşul sfânt al Domnului", "strălucind prin har în lumina dumnezeiască", este o sursă de nădejde şi încredere pentru cei care prăznuiesc această sărbătoare.

"Cea care din iconomie a fost maică propriului Stăpân, prin fire şi întru adevăr", devine binecuvântare pentru întreaga lume şi izvor de sfinţenie al făpturii.

Intreg articolul aici.

Un gand care m-a intarit zilele astea ...

                                                                sursa:google
,,Casa în care trăieşte o tănără surioară credincioasă, trebuie să fie totdeauna ca un pahar curat.
Cărţile ei, hainele ei, lucrurile ei toate, să fie nu numai curate, dar şi fiecare la locul lor.
Ochiul ei să se deprindă dintr-o dată să vadă tot ce nu-i curat sau nu-i la loc.
Astfel simţul curăţeniei şi ordinei îi va intra în toată fiinţa ei şi ea se va deprinde să urască tot ce este necurăţenie şi tot ce este în neorânduială.
Urând murdăria sufletească, păcatul sub orice formă, - surioara noastră va urî şi orice necurăţie a vorbelor, a privirilor, a gesturilor celor din jurul său.
Depărtându-se de păcatele dinăuntru, se va feri cu groază de păcatele dinafară.
Făcând curat în casa şi în lucrurile ei, va căuta să facă şi înafara ei cât mai curat.
Astfel nu numai unde locuieşte ea, dar şi oriunde va ajunge şi va sta oricât de puţin timp, să nu poată sta fără a ajuta la punerea în orânduială şi la curăţenia lucrurilor şi locului. "
( Traian Dorz, ,,Scumpele noastre surori" )

Duminica a patra a Postului Mare

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia!

                                                         Condacul al 13-lea,

                                                        Acatistul Buneivestiri

Duminica Sfintei Cruci

                                                                 sursa:google
"Daca vrei sa-ti fie bine, lasa mângâierile, porneste pe drumul crucii si al pocaintei, mistuieste-te în focul rastignirii de sine, caleste-te în lacrimile frângerii inimii si vei deveni aur sau argint sau piatra pretioasa si, la timpul potrivit, vei fi luat de Stapânul ceresc pentru înfrumusetarea prealuminoaselor si prealinistitelor Sale lacasuri."
                                                        Sfântul Teofan Zăvorâtul

A doua duminica a Marelui Post...

                                                                           sursa
"''A iesit Iisus si S-a dus intr-un loc pustiu si se ruga acolo'' (Mc. l, 35). Domnul se roaga aici ca om sau, mai bine zis, ca Cel ce S-a inomenit cu fire omeneasca. Rugaciunea Lui mijloceste pentru noi si este, totodata, pilduitoare pentru omenitatea Lui, care se cuvenea sa intre pe o anumita cale in stapanirea Dumnezeiescului, in acest din urma inteles, ea este pentru noi o pilda. Apostolul Pavel ne invata ca Duhul se roaga in cei ce L-au primit si, fireste, nu Se roaga singur, ci dand imbold nazuintei duhului omenesc de a se ruga lui Dumnezeu: si iata ca avem aici rugaciunea miscata de Duhul Sfant. Aceasta insa este treapta de sus a rugaciunii. Calea catre aceasta treapta este, pentru cei ce cauta curatirea si sfintirea, nevointa intru rugaciune, insingurarea, noaptea sunt cele mai prielnice imprejurari pentru aceasta nevointa; iar nevointa in sine sta in multe ingenun-chieri insotite de suspinari ale inimii. Osteneste-te iar si iar, izgonind orisice lenevie. Domnul se va milostivi de tine si iti va da duhul rugaciunii, care va incepe sa lucreze in tine ca rasuflarea in trup. Pune inceput! Iata acum vremea bineprimita."
                                                            Sf. Teofan Zavoratul

Reţetă de mucenici – pentru tinerele gospodine

                                                                     sursa:google
Mai întâi ai grijă să-ţi aminteşti că eşti în post. ”Unge capul tău şi faţa ta o spală” Pentru că eşti călătoare pe pământ cheam-o pe Maica Domnului să te ajute. Iată reţeta: Se iau câteva măsuri de făină albă de grâu. Să foloseşti măsura cu care ai vrea să-ţi fie răsplătite faptele bune. Alege o sită deasă şi cerne făina uşurel, aşa cum îţi cerne Dumnezeu păcatele. Într-un vas mare (cât cuprinde pomelnicul celor adormiţi întru Domnul) adaugă pe rând: făina, apă de la Izvorul Tămăduirii, un grăunte din sarea pământului, o lingură de  zahăr, puţin undelemn, drojdie (ca să-ţi iasă bună frământătura) şi amestecă-le. Pune aluatul astfel obţinut la căldura sufletului şi odihneşte-te cu el preţ de un acatist. Şi nu uita de semnul Sfintei şi de Viaţă făcătoarei Cruci. Cercetează-l din când în când şi dacă a crescut frumos (cum îţi creşte ţie inima când te apreciază cineva) nu sta pe gânduri - apucă-te de treabă. Rupe din el câte o bucăţică (nu te sfii, căci aşa au răbdat Sfinţii care au fost muşcaţi, traşi pe roată, bătuţi cu vergi, arşi în cuptor, înecaţi...) şi ruleaz-o binişor ca pe un bastonaş (cu care ai putea să-ţi dai peste gură din când în când). Îndoaie bastonaşul şi pune cele două părţi una peste alta, ca atunci când vrei să faci un nod. Dar nu te lega cu legătură nedezlegată ci crestează puţin capetele ca să poată mucenicii să se închine. Încălzeşte cuptorul inimii, pune-i la copt şi lasă-i puţin să se rumenească. Scoate-i iute din cuptor aşa cum vrei să te scoată Hristos din focul cel veşnic.Unge-i cu miere din belşug, căci mare este mulţimea îndurărilor Domnului. Presară deasupra nucă măcinată odată cu gândurile tale bune pentru cei răposaţi. Acum urmează lucrul cel mai important: pune-i pe farfurii, unul câte unul, aşa cum s-au adunat cetele mucenicilor în Cer şi du-te cu ei în lume. Să nu-i ocoleşti pe cei sărmani, nici pe cei care cred că asta-i doar prilej de încă un chef (spune-le tu că şi pentru ei au răbdat Sfinţii). Du-te şi la cei care se îndoiesc “căci mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei”. Aşază-te apoi la masă împreună cu cei dragi şi mulţumeşte-I Domnului pentru toate.

Înainte de a-ţi ura: spor la lucru! - vreau să-ţi dezvălui câteva  mici secrete: 

-Priveşte cu ochii minţii tăvile cu mucenici nu vasele pe care le ai de spălat.  

-Când faci milostenie nu te gândi la cât de mult au costat cumpărăturile. 

-Să nu-ţi pară rău de timpul pe care l-ai pierdut pregătindu-le. 

-Dacă se întâmplă să nu meargă treaba tocmai bine, nu te lăsa! Până la anul, înveţi tu.

Acestea fiind zise, îmi cer iertare că te-am trimis în bucătărie (poate aveai în perspectivă ceva mai distractiv) şi ...să-ţi iasă mucenicii aşa cum îţi doreşti.

Articol preluat de aici:http://www.lumeacredintei.com/sct_10/ed_108/navPage_9/reet_de_mucenici_pentru_tinerele_gospodine.htm

                                                                    sursa:google
 Pentru ca ieri ma plangeam ca "sufar" de astenie,care astenie printre altele se manifesta si printr-o oarecare stare de tristete,am citit cateva cuvinte care m-au intarit si pe care le impartasesc cu voi:
"Să luptăm înainte de toate cu dracul întristării. Căci acesta, venind lângă noi în vremea rugăciunii și aducându-ne aminte de îndrăznirea noastră de mai înainte, voiește să ne oprim din rugăciune.
Să nu te tulburi de cazi în fiecare zi, nici să ieși din luptă. Ci stai bărbătește și cu siguranță îngerul care te păzește va prețui răbdarea ta. Rana ta este ușor de tămăduit cât este încă proaspătă și caldă. Dar cele învechite, neîngrijite și învârtoșate, sunt greu de vindecat și au nevoie de multă osteneală, de fier, de brici și de focul ce le însoțește pentru vindecare."Sfantul Ioan Scararul,Filocalia IX

Duminica Ortodoxiei

                                                                   sursa:google

“Viaţa ne este dată ca să ne venim în simţiri şi să ne pocăim! Aşa şi trebuie să facem! Vremea bineprimită a postului încă mai este. Să ne folosim de ea şi să ne îngrijim a ne face, aşa cum trebuie, tot tratamentul pregătirii pentru spovedanie şi primirea Sfintei Împărtăşanii. Atunci, după ce ne vom fi împăcat cu Domnul prin Taina Pocăinţei şi Îl vom fi primit în Preacuratele Taine, vom începe osteneala vieţuirii, care duce în cele din urmă întru lumină şi întru desăvârşirea bunătăţilor, care mărturisesc că Domnul este în noi şi noi întru El. Amin. ”

                                                        Sfântul Teofan Zăvorâtul

Gânduri la început de Post Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Postul în care intrăm s-ar cuveni să fie pentru noi o conştientizare a plânsului lui Adam şi al Evei atunci s-au lipsit de frumuseţea raiului, pentru ca, trăind durerea îndepărtării de Dumnezeu, să dorim a ne întoarce, asemenea fiului risipitor, în casa Tatălui nostru.

"Plângerea lui Adam şi a Evei" - Mănăstirea Decani, Serbia

 

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, aşezată de dumnezeieştii Părinţi în pragul Postului Mare, ne aduce aminte de un lucru deosebit de important: bucuria şi, deopotrivă, drama libertăţii omului. Preţuindu-ne atât de mult prin faptul că ne-a creat după chipul Său, Dumnezeu a sădit în noi darul libertăţii, posibilitatea de a alege drumul pe care să-l parcurgem în viaţă: către El sau către neant. Cât de mult doreşte Dumnezeu ca făptura Sa să rămână în legătură cu Sine, să rămână în Împărăţie!...
Libertatea este cea mai mare şansă, dar şi cea mai grea povară. Adevăratul om liber nu este cel care face tot ceea ce voieşte, ci acela care scapă de robia patimilor; adevăratul om liber este acela care devine robul lui Dumnezeu, dobândind astfel, după cum spune Apostolul Pavel: „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21).
În Evanghelia care s-a citit ieri la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie se aminteşte de faptul că întotdeauna inima omului este acolo unde se află şi comoara lui: „căci unde este comoara ta, acolo este şi inima ta” (Matei 6, 21). Comoara aceasta ar trebui să nu fie nimic altceva decât împărăţia cerurilor, pe care o putem pregusta încă din această lume şi apoi deplin în viaţa cea veşnică.
Cum însă se poate obţine această comoară? Evanghelia şi Apostolul din Duminica izgonirii lui Adam din rai trasează câteva direcţii sau căi prin care comoara împărăţiei cerurilor poate fi câştigată: pe de o parte, o inimă iertătoare faţă de cei care ne-au greşit în viaţă – pentru că nu poate omul să parcurgă cu folos cele şapte săptămâni de Post dacă nu-l roagă pe Dumnezeu să-i dea simţul şi puterea iertării tuturor celor care i-au greşit în viaţă; pe de altă parte, Mântuitorul Hristos ne cere sinceritate şi deschidere în inimile noastre. Iar Sfântul Apostol Pavel în fragmentul din Epistola către Romani ne spune că în viaţa omului este de absolută necesitate dobândirea nejudecării aproapelui şi a curăţiei. Mântuitorul ne îndeamnă, aşadar, la iertare şi onestitate, Apostolul Pavel ne cheamă la nejudecarea aproapelui şi la curăţia trupească şi sufletească. Acestea sunt, cred, cele patru arme pe care creştinul este chemat să le poarte de-a lungul întregii sale vieţi, dar în mod special în timpul Postului Mare.
În întreaga istorie a vieţuirii creştine - la noi şi în alte părţi ale lumii –, creştinii adevăraţi, pustnici din sihăstrii sau cei care s-au nevoit în viaţa de familie, au experimentat, au trăit în sufletul lor plânsul lui Adam atunci când acesta a fost izgonit din rai. Au reuşit aceştia să înţeleagă durerea lui Adam, suferinţa Evei în momentul în care au trebuit să părăsească raiul.
Sfântul Siluan Athonitul zugrăveşte în mod grăitor tristeţea trăită de primii oameni, care, de altfel, este şi tristeţea oricărui creştin care a înţeles şi a simţit câtă durere pricinuieşte îndepărtarea de Dumnezeu:
„Sufletul meu tânjeşte după Domnul. Pe El îl caută cu lacrimi. Când eram împreună cu El, sufletul meu avea odihnă şi bucurie; duşmanul nu se apropia de mine. Acum duhul răului a pus stăpânire pe mine. Sufletul meu este hărţuit. Linişte nu găseşte în nimic. Nu pot să-L uit pe Domnul nici o clipă. Sufletul meu poartă dorul Lui. În mijlocul durerii ridic glasul meu şi strig: Ai milă de mine, Dumnezeule! Miluieşte-mă pe mine, făptura Ta”.
Postul în care intrăm s-ar cuveni să fie pentru noi o conştientizare a plânsului lui Adam şi al Evei atunci s-au lipsit de frumuseţea raiului, pentru ca, trăind durerea îndepărtării de Dumnezeu, să dorim a ne întoarce, asemenea fiului risipitor, în casa Tatălui nostru.
Să-L rugăm, aşadar, pe Dumnezeu să prelungească în viaţa noastră acelaşi sentiment de durere trăit de Adam şi de Eva, dar să ne dea şi bucuria pe care aceştia au dobândit-o atunci când, biruind puterea morţii, Hristos a coborât la iad pentru a le vesti lor şi tuturor celor de acolo că porţile raiului s-au deschis din nou, că drumul către Pomul Vieţii – către împărtăşirea de viaţa dumnezeiască – este din nou posibil.
Fie ca aceste două bucurii – cea a răstignirii şi cea a învierii – să-şi găsească loc şi în sufletele noastre, pentru ca în noaptea Sfintelor Paşti să primim cu sete duhovnicească nespusă chemarea preotului: „Veniţi de primiţi lumina!”.

Duminica iertarii

                                            sursa:google

“Sa ne folosim de aceasta vreme a Postului, fiindca nu stim de ni se va mai da o vreme ca aceasta – si cine vrea sa ramana in cadere si sa se infatiseze in cealalta viata cazut? Acesta, poate, este cel din urma an cand mai suntem lasati intre cei vii, poate-poate vom aduce roadele pocaintei, poate-poate ne vom indrepta. Si daca nici acum nu ne vom indrepta, vom fi taiati si aruncati in foc. Avand acest lucru in gand, sa luam hotararea ca de acum, intrand in post, sa intram si in nevointele ridicarii din cadere!”

“Putem spune ca am trait ca sa apucam acest Post. Sa multumim Domnului pentru aceasta mila, dar sa ne si grabim a ne folosi de ea!”

(Sf. Teofan Zavoratul)

Pot totul intru Hristos, care ma intareste

Sunt zile in care ma simt epuizata si coplesita de griji,cum ar fi astazi...e inca devreme,imi beau cafeluta

si o migrena cumplita nu-mi da pace...am atatea de facut astazi...smotru,cumparaturile saptamanale si sa gatesc ...mi-am amintit insa de cuvintele:"Pot totul intru Hristos, care ma intareste."(Filipeni,4:13).Doamne ajuta si un sfarsit de saptamana binecuvantat tuturor!

Pregatiri...

Pentru ca se apropie cu repeziciune postul va recomand sa cititi sau recititi :

pe care o puteti gasi aici.
Ca in fiecare an,Natalia ne invita sa calatorim impreuna cu Domnul prin Postul Mare,spre Inviere.

"Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii" (Luca 21, 34)

La inceput de saptamana...

                                             sursa:google
"Iată, deja începe vremea bineprimită pentru acest lucru! Deja s-a apropiat intrarea în post. Împuţinarea îndestulării trebuinţelor trupeşti a fost rânduită anume spre a face mai mult pentru lucrările duhului. Deci pregătiţi-vă! Iar de ceea ce obişnuieşte să strice săptămâna care vă stă înainte, de relele obiceiuri ale lumii, feriţi-vă pe cât vă lasă situaţia voastră lumească şi neputinţele caracterelor voastre, ca să purcedem pregătiţi îndeajuns la alergarea postului şi pregătirii pentru Sfânta împărtăşanie, să ne statornicim întru curăţie şi să ne întărim putinţa de a ne înfăţişă pregătiţi şi înfricoşatului scaun al Judecătorului tuturor – Dumnezeu. Amin!"
                                                       Sfântul Teofan Zăvorâtul, Predici

DUMINICA INFRICOSATOAREI JUDECATI

                                            sursa:google

“Cu toţii ne vom arăta înaintea Judecăţii Lui ca să primească fiecare după cele ce a făcut în trup, bune sau rele. Ce va fi atunci, fraţilor, cu noi? Ce anume va fi atunci cu fiecare dintre noi? Să ne mutăm acum cu gândul acolo şi să punem conştiinţa noastră să vadă aceasta dinainte! “

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Valentine's day-ul nostru:))

N-am "sarbatorit" niciodata de Valentine's day;sambata,sotiorul meu a plecat din localitate pentru o saptamana(pentru prima data!)...numai ca dorul de noi l-a facut sa se intoarca luni seara,chiar daca asta inseamna ca va trebui sa mai faca vineri un drum pentru a termina de rezolvat treburile...daca tot s-a intamplat acu' m-am gandit sa-i fac si eu o surpriza,asa ca dimineata am sevit cafeluta din cesti cu inimioare:)) si alaturi i-am "furisat" o inimioara improvizata,decupata de pe o cutie de lapte praf,i-am adaugat o fontita si un biletel pe care am scris un citat al Sf . Grigorie de Nazianz : "Celor ce iubesc cu adevarat,viata-ntreaga li se pare o zi"

A fost o pata de culoare in albul intins al iernii  si ne-a readus zambetul pe chipuri:))

Duminica fiului risipitor

“Aduceţi-vă aminte de Postul Mare din anul trecut. Ce serioşi ne făcuserăm! Cum începusem să ne pregătim pentru Sfânta Împărtăşanie, cum ne pocăiam, primeam dezlegare şi ne împărtăşeam cu Sfintele lui Hristos Taine! Pentru pocăinţa şi făgăduinţa noastră de a ne îndrepta viaţa, Părintele Ceresc ne-a dat partea moştenirii noastre de har, care a judecat bunătatea lui, că ni se cuvine. Ce bine ne era în casa liniştită şi luminoasă a Tatălui Ceresc!

Dar iată că a venit primăvara! Au început distracţiile şi plăcerea. Luarea-aminte s-a împrăştiat…A urmat o cădere la început, poate neaşteptată, în urma ei a doua, a treia ş.a.m.d. Sufletul s-a învârtoşat, gândurile s-au întunecat, simţămintele şi dorinţele au devenit grosolane şi acum, puţini sunt oare cei ce se aseamănă deplin cu fiul risipitor, ce sărăcise şi murea de foame? Dar dacă am urmat fiului risipitor în cădere, să avem râvnă în a-l urma şi în sculare! Am cheltuit la fel ca el moştenirea noastră harică, să ne grăbim acum, tot la fel ca el, a ne întoarce din nou în braţele Părintelui Ceresc, care întotdeauna sunt deschise pentru a ne primi. Tocmai asta este menirea Postului Mare care se apropie! ”-Sfântul Teofan Zăvorâtul

Bogatia sufletului!

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: Ai doar 8 minute!
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: Nu uita ce e cel mai important!
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: Bogatia sufletului!
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: Bogatia sufletului!

 

Inceputul Triodului

Din cauza ninsorii si a viscolului nu ne-am incumetat sa plecam la biserica astazi...ascultam la Trinitas Sfanta Liturghie.
La citirea Sfintei Evanghelii m-am dezmeticit si am realizat ca ne indreptam cu pasi repezi catre Postul Mare...incepand cu Duminica Vamesului si Fariseului,am intrat in perioada Triodului, o perioada din anul liturgic bizantin, cuprinzand Postul Mare, urmat de saptamana mare, si precedat de o perioada pregatitoare ce are ca scop lasatul secului.

Numele acestei perioade vine de la faptul ca in acest timp se canta doar trei ode poetice la utrenie, in loc de noua, cate se canta peste an. Cele trei ode poetice sunt inlocuite, potrivit tipicelor, insa mai putin in practica, cu sase cantari biblice. Cartile liturgice specifice sunt triodul si strasnicul.

                                                             sursa foto:google

Si un cuvant al Pr. Gheorghe Calciu pentru aceasta duminica:"Daca te-ai patruns de rugaciune, de cuvintele Mantuitorului, cand intri in biserica te simti deodata coplesit de propriul tau pacat, iti dai seama ca toate faptele tale le-ai facut pentru lume si nu pentru Dumnezeu. De aceea macar la biserica sa nu venim pentru lume. Daca veniti in biserica, faceti aceasta pentru Dumnezeu! Nu stati ca fariseii! Nu va comparati cu cel pe care-l socotiti pacatos. Poate ca cel pacatos face mai bine decat tine, caci se pocaieste. Ci asemenea vamesului bateti-va cu pumnul in piept si strigati: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul!” (Luca 18,13)."